Prietenul la nevoie sabia nu-l taie… sau cam asa ceva

Am ajuns in stadiul in care nici macar nu mai sunt intrebat sau certat: cand plt mai scrii pe blog?  Cum s-ar spune, in fundul iadului nesimtirii… Noroc ca s-au inventat cuvintele “asa” si “si”, cu virgula si semnul intrebarii… Asa, si?

Azi voiam sa scriu ceva, ca plm, fu Madonnissima pan zona si vad ca ie trendu’ cu parerile pa bloage, iar io nu vreau sa fiu special, lua-v-as trendu’ la tranta…

Dar cand imi adunam puterile risipite pan scaunul de birou si in jurul sau, uite ca animaloo, adica acest distins domn, imi propune sa lecturez prin citire ultimele ineptii de geniu adunate in ultimul sau post. De geniu, fireste.

La cele scrise de el AICI nu pot sa mai adaug nimic. Ba da, pot… pai ce pula mea….

Enjoy! Cat despre impresiile si fitzele mele, pardon, numai impresii, de la concertul tarfei mondiale, cat de curand, da’ nu acum. Am obosit si ca am scris atat si-am pus un link… pfoai, ce plm

Worry in the House of Thieves (ex-House of God)

Aflu de pe blogul stimabilului DeMaio ca ÎPS Teodosie este cercetat de DNA pentru înşelăciune, trafic de influenţă şi abuz în serviciu. (sursa Cotidianul)

Adevarul ca mizeria bagata sistematic sub covorul imens si latzos al BOR, trebuie sa fie cumva asanata si ar trebui sa se obisnuiasca fetzele bisericesti sa traiasca in realitatea faptului ca nu sunt stat in stat. Sincer insa, daca e sa ma intrebe cineva, o sa raspund placid ca o sa fie un mare fas in acest caz. Si-n altele. Nu de alta, dar in parnaie nu se intra asa usor, de la un anumit standing sau de la o anumita functie in sus. Dar nu asta e miezul postarii mele.

Citind intai titlul articolului, apoi si articolul in sine, am inceput sa visez cu ochii deschisi. Trafic de influenta? For satan’s sake, yesssss. Cate prostii indruga preotimea, cate promit, cat aburesc si asigura ca ne intermediaza un loc mai caldut la dreapta barbosului, numai sa ingane prostimea tot soiul de imbecilitati, sa traiasca in spaimele pacatelor mult prea exacerbate in ochiul vigilent al bisericii? Inselaciune? Daaaaaaaaaaa… Sigur, as putea deschide o discutie pe marginea infractiunii, ca jurist ce ma aflu, dar cred ca va duce mintea sa identificati treaba cu inselaciunea. Abuz in serviciu contra intereselor publice? Fireste. Numai de vreo 2.000 de ani. Cel putin.

Ei da, atunci cand se va instrumenta de pe astfel de pozitii un proces intentat preotimii, in general si-n particular, o sa am o satisfactie. Deocamdata, la faze de genul Teodosie sau la popi partzari si pedofili, am doar confirmari.

Iar ca piosii credinciosi ce poate vor citi cu spume la gura aceste randuri sa aiba o minora satisfactie totusi, sa nu plece de aici doar cu acru-n gura, sa ne rugam: Doamne, ajuta-ne sa reusim sa ne intoarcem fata de la mincinosii astia, catre Tine. E mai bine asa? Nu-mi pasa, oricum.

Pace voua, ca razboiul mi-l pastrez mie…

LE: pentru cine e curios, titlul e inspirat din titlul unei piese Deicide… da, acei Deicide care au mari probleme cu religia crestina

De ce n-am futut-o pe Mary

Simplu, ca n-am fost de fata.

A, cum care Mary? Solista Tristania, Mariangela “Mary” Demurtas. Sicilianca, bre… Aia de care spune tot poporu’ de la Artmania ca a supt, muzical vorbind (sucks, adica), dar a infierbantat imaginatia masculilor din public. Posibil si femelelor, dar n-am la ora asta informatii in acest sens bisexual sau de-a dreptul lesbian.

Acuma ce sa spun, io care nu ma omor dupa blonde, dar brunetele imi infrumuseteaza viata (inclusiv erotica), fata-i di grande. Nimic de spus. Broscutza ar merge fututa ca-n povesti: 3 zile si 3 nopti. Numa ca n-am futat-o din cauza de absenta de la fata locului si, in general, se pare ca frecventam locuri cu sanse 0 de ciocnire.

Ce-ati spus? Ca de unde stiu ca s-ar fute cu mine? Pai e simplu mah, din ce-am aflat, ea s-ar fi futut cu oricine, la Sibiu. Si faptul ca n-a stat din pula-n pula toata durata stationarii in Sibiu, se datoreaza diferitelor cauze, 100% imputabile masculilor in cauza. Cum ar fi: n-aveam unde, bah, nu puteam sa-i las in carciuma pe restul, eram prea beat, eram prea treaz, eram in pana de inspiratie samd.

O sa va intrebati de ce mi-ar placea de-o femeie asa usoara, care s-ar fi culcat cu cel putin 4-5 masculi dintre prietenii mei (mi se face rau cand ma gandesc ca s-ar fi futut si cu prietenii altora). O sa va raspund ca mi-as fi inecat tristetea intr-o sticla de Jameson si as fi reflectat beat muci la soarta mea de futac intre alti futaci ai lu’ Mary. Dar o faceam macar cu ooelele vidate, cu slobozul facand pa-pa de la mine, ducandu-se intr-o lume mai buna.

Chiar, daca as fi fost la Sibiu, as fi iertat-o de un futut cinstit? Nu de alta, poate nu mi-ar fi placut, dar bai, laudatul in fata prietenilor = priceless… Caci da, daca ei, pretenii, cred ca le-a crescut bara de mana, numai ca “era s-o fut, dar….” va-nchipuiti dragii mei (sau ai altora) cum ar fi aratat daca o faceau.

P.S. draga Mary, daca ai citit (sunt convins c-ai facut-o, totusi) cele de mai sus, afla de la mine ca nu te-am desconsiderat deloc, ramai febletea mea… si da, vrei s-o facem?

LE: iete fata de fata: http://sp9.fotologs.net/photo/57/20/115/gothicbands/1192898506_f.jpg

Fresh taste of trv kvlt metal!

Conform unor informatii sosite la redactie si pescuite dintre alte informatii care nu au sosit sau au sosit si nush pe unde dracu’ (s’traiti!) le-am pus, revolutia in metal a inceput ieri, pe la orele pranzului. A, eram printre cei care puneam bazele. De oboseala, am ajuns sa nu stiu ce mai fac. Le dau in toata splendoarea lor, de fapt:

Gata. S-a terminat. Amatorismul din rockul romanesc este pe moarte.

Impreuna cu doi preteni, satui de acest amatorism, ne-am gandit sa facem prima trupa de metal care sa fie Profesionistii amatorismului. Practic, lom amatorismul, il ducem in zone nebanuite de nimeni, ca pe urma sal uitam acolo.

Impreuna cu Credal M’bale Abimbola Dabulamanzi Kwaku Mosi Chilongola si Bellethebutt Lord of all Carraibean Blizzards ne-am hotarat sa infintam trupa DacsFromTheTracs Winterwarriors of Carraibe

Fiind primi din aria Profesionist amatoare, neam gandit sa abordam un stil dificil, dar, care cu munca si ardoare, o sa reusim sal ducem pe cai nebanuite. Stilul se cheama Bazaconian arrier-garde pre-metal experimental si este un mix intre Black, Death, Grind, Viking, Gore, Porn si Christian metal. Instrumentele conventionale vor fi folosite in continuare, la ele se vor aduce si samplere, instrumente de fluierat avangardiste si instrumente de percutie da dreptu satanist-etice.

Iata si primul comunicat de presa, prezent pe siteul de myspace: http://www.myspace.com/dfttwwoc

We have strong drinks and strong believes. We approach new concepts like Satan was eventually killed by Satan end the elves won and they will be killed by the omniscient Ziltoid which will be purified by virgin menstrual blood and a lady is peeing.
At our concerts we wear fur coats, armors and shorts and slippers and, of course, destructive weapons like little plastic shovels and buckets.
In this world dominated by amateurism we will be the professionals of amateurism; we will bring amateurism where no one else brought it before, and we will forget it. We will make sound-checks until the last moment and then we will set the mixer in random style. We will start the shows with the encores and we will forgot what we wanted to play.

Pana la primul concert, pe care managera noastra Beulah the Icicle Strapon Mistress o sa va lasam in plina asteptare, de alfel asteptarea asta este si a noastra pentru ca nu stim exact la ce instrument o sa cantam fiecare (instrumentu se alege pe principiu primu venit primu servit). Momentan Credal M’bale Abimbola Dabulamanzi Kwaku Mosi Chilongola lucreaza la dizainul siteului de maispeis in timp ce eu si Bellethebutt Lord of all Carraibean Blizzards stam si o frecam la rece.

Hail brothers into sunny beach criogenic warrior Bazaconian arrier-garde pre-metal experimental  pre-metal

Animaloo the Frozen Lord of the Sun

In calitate de: 222-ul trupei (singurul cu satane si spurcaciuni), teoretician al practicii teoretice muzicale, membru fondator, primul membru care a parasit deja trupa (ieri, pe la orele 16.oo), cel care a provocat reunirea trupei dupa 14 minute, trezorerierul si escrocul trupei, cel mai intunecat dintre cei iluminati si cel mai iluminat dintre cei intunecati membri, textierul amnezic al trupei, singurul detestator al trupei AC/DC din trupa, omul cu idei proaste dar aplicabile intrutotul, eminenta neagra, creierul si plua (pe rand, ca-i problema de flux sanguin) al titulaturii, se impun anumite precizari.

In primul rand, ne-am propus ca munca noastra si conceptele stabilite sa fie atat de secrete, incat noi sa le aflam ultimii. In al doilea rand, ne dorim bani, asa ca vom alterna comercialul cu muzici numai de noi pricepute, in rarele momente de luciditate si numai daca nu ne impiedica situatii de genul: “ce plm sunt zgomotele astea?”. In al treilea rand, vom demonstra ca putem aborda teme controversate cu lejeritate, precum iredentismul si anti-dentismul (ma cac pe mine cand aud freza), avortul la foci si vanatoarea de vrajitoare bune de pl in scopul magiei copularii. Si altele. In al patrulea rand, concertele pe care le vom sustine vor fi alese astfel incat, mereu macar unul din trupa sa fie la job, in familie, in concediu, ca sa-l derutam si sa ne radem de el. In al cincilea rand, am uitat ce mai intentionam, dar intentionam. In al saselea (66) rand, ne oprim aici, deoarece nu vrem sa stricam surprizele. Adica sa facem naibii vreun infarct, cand le aflam.

Deocamdata, atat.

Infernal happy hails from sunny depths ov carraibian frozen hell (dracu’ stie ce-am vrut a scrie) \m/\m/\m/

Later Edit: conform informatiilor de ultima ora (cat eram ocupat cu postarea asta extraordinara), se pare ca un prim interviu in engleza cu accent pakistanezo-kurd va avea loc prin amabilitatea prietenului nostru Buvnitz, zis si Phanel. Stati departe, oricum nu se va intelege nimic, doar ne laudam…

Unu mai mare da’ prost de tot…

Deci (ca un inceput tumultuos si foarte indicat) nu mai am nervi pentru multe cacaturi din cele ce ma inconjoara. Pen’ca n-am pornit la postul asta (care poate sfarsi ca o ciorna, ca multe altele) cu un scop precis, doar ca ce cu o ureche ciulita la teveul din spate am decis ca nervii mei sunt in pericol.

Te duci, precum o turma de niste-zauri la mare, de 1 mai. Foarte bine. In vama. Asta nu mai e asa bine. Personal, sunt tributar aventurilor din Neptunul ante si imediat dupa ‘89, daca ma intrebati. Iar VV mi se pare o destinatie rezonabil de oligofrena pentru a-ti fute timpul si banii la mare. De 1 mai. Ca asa se poarta.

Si ca tot am pomenit de oligofrenie, cu riscul de-a supara niste prieteni, ea se manifesta plenar. Mult prea plenar. Deci, sa ne intelegem. 1 mai la mare reprezenta o fuga. Daca vreti, o forma de dizidenta. Mai cu seama pentru vremurile in care te scoteau din productie (lato sensu) ca sa te duci la marsuri si litere din corpuri, gen “ceausescu pace”

Pentru ca lumea buna era satula de frecat valea Prahovei toata iarna, iar cum Amara n-a devenit totusi acea statiune de vis, care sa provoace erectii, plus incalzirea vremii tip “se apropie vara”, se gandeau sa fuga de micii, berea si marsurile tovarasesti, taman la mare. Sigur, pe vremea aia, majoritatea fugitilor se opreau in chestiuni tip statiuni consacrate, iar cum 2 mai si vv erau gen sate pescaresti, era clar ca fugitii aveau cateva optiuni. Adica Neptun. Avantajul lui Neptun era ca se prezenta si ca o statiune in care mergi si iarna la inghetat coaiele, pardon, tratament, care avea si un atu in ideea ca existand si alte d-astea, acolo se duceau bosorogii. In fine, departe de mine sa fac o istorie. Sau doua.

Pe vremea aia, chiar vara, in sezon, trebuia sa fii boem, nudist, ca sa calci in chestii precum 2 mai sau vv. Si era si un spirit aparte pentru asa ceva. Sigur, melteanul ocolea si pe atunci chestii gen baie in curte sau pishat in fundul gradinii, era domn, dupa ce slugarea 11 luni la strung, cica voia sa fie domn, in Mamaia. Iar ceilalti melteni (in marea lor majoritate, nu generalizez) se gandeau ca e cool sa mearga la mare, la tara. Acuma, sincer, fara sa ma cac pe mine, chiar era ceva misto si accentuez pe starea de spirit de atunci.

Acum? Sincer sa fiu, de vreo 15 ani detest aceste doua locatii. Unii care au auzit ca e cool sa te duci acolo si tot asa, s-a dezvoltat. Misto a fost atunci cand am vazut cea mai jalnica si de cacat campanie, aia cu salvati vama veche. De cine? De cei care au initiat povestea? Ca aia sunt parazitii! In fine, sincer ma pish pe vv, pe vv a zilelor noastre. Cu campanii, au ba. Mai bine cu campanii, c-am o vezica generoasa.

Sincer, pot sa ma simt trv si rock si metal si fara sa ma fatzai “suparat” si beat prin vama. Sincer, ma pish pe mine de ras cand vad ca se cauta locatii d-astea virgine, in care sa fii un neintelesu pulii si sa faci dizidenta. Impotriva cui? N-are nici cea mai mica importanta. Dar esti acolo, esti muc si sfarc.

Acolo unde pute a turma, care turma functioneaza la niste anumiti stimuli, pot sa poposesc si eu. Adica, voma mea. Ca fiind produsul meu, e ca si cand sunt eu.

Mai e o chestie extrem de misto, pe care majoritatea cercopitecilor ce invadeaza astfel de locatii, chiar o clameaza. Ca vorba aia, cei mai desavarsiti imbecili is aia care semnalizeaza, precum si aia hotaratii. Deci, eu vreau sa ma duc la mare, undeva unde daca am uitat bricheta, lupa sau amnaru’, sa umblu o zi dupa un nene care sa-mi dea un foc. Undeva unde sa fiu eu si curul meu din dotare si atat. Ma rog, si ai mei. Dar ziceti-mi si mie. La origine, aia fugeau in chestii tip vv ca sa fie feriti. Ca sa nu dea cu ochii de imbecila de la contabilitate sau dobitocul de la magazie, cu tot cu puradei, in mijlocul mamaiei. Vroiai intimitate si chiar de mai dadeai cu ochii de vreun ipochimen, porneai de la premisa ca stie ca la Toulouse-Lautrec nu chiar indicat sa dai scorul. Dar acum? Unde intrebi, auzi ca merg “la mare, in vama”.

Coaie, acolo e apocalipsa, e mai aglomerat decat intr-o colonie de termite pe care a picat o gazela. Aaaa, esti tru… ai fost vazut in vama…. ti-a crescut bara de mana cu multe unitati. Am inteles. Da’ zi-mi si mie, nu te duci la mare sa clubbin’, nici sa faci baie de multime, da’ nu te-ntorci si mai obosit, de atata singuratate vamaiota? Io am fost recent, acum vreo 2-3 ani in vama, nush cum am ajuns sa fiu pacalit, si dupa un wend acolo simteam nevoia de concediu. Nu mai zic altceva, desi as avea destule.

De la ce am pornit? A, da… la teveul din spatele meu (pe un canal de stiri, oricum), o imbecila lua interviu unor imbecili. Ca-ntr-o simbioza perfecta. “De ce sunteti aici?” intreba tuta (macar nu m-am uitat daca era buna de pula, sa ma enervez ca-n loc sa-si tina gura ocupata benefic, agaseaza cetatenii cinstiti). “Pentru ca e bine, e mare, ne simtim bine” raspunde incredibil-de-idiotul-intervievat. Care nici n-avea scuza ca e beat, cum ar fi bobu la ora asta.

Eu stau sa ma gandesc. Sunt sefu gloabelor, deci gloaba-sefa. Si ma gandesc eu in interiorul creierului meu, ca 1 mai inseamna mare, da mai coaie mare inseamna vama. Si atunci, iau o gloaba d-asta (plm, repet, poate era buna de futut in ceru gurii, nush ce sa spun) si ii zic: ai grija, te duci in vama cu cameramanul (o sa fac odata o postare despre situatia asta ingrata de cameraman) si imi dai periodic stiri, la buletinele de stiri, de exemplu. Si ai grija, ai salariul scazut cu 25% daca pui altfel de intrebari decat “de ce esti aici, cum te simti”.

Nu, da’ e chiar de vis….

Supararea mea e mai mare, ca avem de-a face cu nenici si tantici cu, chipurile, pretentii, nu i-am contorizat pe manelari si printese sau hausari snobisti…

M-am plictisit sa scriu, ati inteles voi care-i baiu meu. Sau daca nu, ce daca?

LE: ironia sortii: aseara, in timp ce eram cu fiu-meu, doamna, nepotii si cumnata mea, primim telefon de la cumnatul meu, care era in Neptun, ca sa ne urcam in masina si ne asteapta in timpul noptii sau dimineata asta devreme; am deschis repede blogu, cand am ajuns acasa, ma gandeam c-am fost blestemat

Parintii mei

Stiu ca nu va fi in nota mea acida… Dar…

Dar, am luat decizia ca-n aceasta dupa-masa, spre seara, sa stau de vorba cu ai mei parinti.  Nu intru in amanunte, caci nu are rost, fiind un family-correct. Am voie, nu??

Am fost fericit sa stau cu ai mei de vorba. Sincer, nu am fost de multa vreme fericit. De fapt, nu sunt un tip fericit. Nu stiu ce e aia fericire. Si cei care ma stiu… da, un hohot de ras al fiului meu ma face fericit. Stiu…

Dar nu stiam, nu concepeam ca o discutie cu ai mei parinti imi va induce acea stare de zen.

Aveam nevoie de acea stare in care eram cu mama si cu tata. Bara de mana s-a incarcat, ba chiar am redevenit feroce…

Nu contez eu, nu conteaza problmele mele reale, conteaza niste ai mei on-line la niste idiotenii pe care le-am savarsit ori eram pe cale de-ale savarsi….I-am ingrozit, cred… I-am terifiat…

Dar, pe legea mea, a fost una dintre dupa-amiezle alea de mare excelenta…

P.S. a se nota ca eu nu m-am inteles cu ai mei, aproape niciodata….

Adevarul (meu) despre AC/DC

Zilele trecute s-a anuntat un concert cu AC/DC in Romania. Ulterior, la mica distanta, s-a relevat c-ar fi o teapa in frumusetea ei. Sau ce-o fi fost. Cei interesati stiu despre ce e vorba, iar cei neinteresati pot folosi google cu incredere, nu am de gand sa refac cronologia evenimentelor, precum si studiul aferent de caz.

Alta-i intentia mea. Cei mai multi dintre apropiatii mei cunosc relatia mea cu AC/DC, iar cei care nu o cunosc, o rezum scurt: naspa! De fapt, de ce sa fiu lapidar? O consider o trupa foarte slaba, cu foarte putine spre deloc influente pentru muzica rock (si aici ma adresez celor care au habar de fenomenul rock/metal, nu celor care vor discutii sa ne aratam ce frumos stim sa scriem nimic despre nimic), cu un stil enervant de accesibil si asupra careia daca e sa ma aplec, m-as apleca mai degraba in era Bon Scott, cu mici exceptii (For Those About to Rock care nush de ce poarta inca “stigmatul” Scott, caci Back in Black nu se pune, fiind scris in timpul lui, chiar daca ulterior incerc sa fiu convins de multi ca e rescris cu amprenta schelalaitorului de Johnson). Oricum, relax, nici in perioada Scott nu ma entuziasmeaza la modul sa-mi pun vreodata cu manutzele astea doua AC/DC sa ascult, de capul meu.

Nu am pretentii elitiste, ori de mare critic muzical, insa pe langa faptul ca n-am gasit mai niciodata ceva pretios in muzica AC/DC, nici nu m-a binedispus, asa cum mi se ofera in paleta argumentativa a diversilor. Dar ce m-a isterizat cel mai tare in privinta asta, a fost si este deja legea: nu esti rocker, daca nu-ti place/asculti/etc. AC/DC . Sigur ca un ochi mai experimentat m-ar putea acuza ca sunt precum Xerxes, care in loc sa bicuiasca tembelii de marinari, a ordonat biciuirea marii pentru proasta traversare a Hellespont-ului, adica in loc sa-i fut in gura pe “legiuitorii” de mai sus, aversiunea mea creste exponential fata de AC/DC. Discutabil, dar ramane cum am stabilit

Fireste, de-a lungul vremii am fost tachinat de diversi prieteni cu privire la AC/DC, incepand de la a fi amenintat ca de ziua mea voi primi discografia originala integrala a trupei si terminand cu amenintarea ca voi fi rapit si dus cu forta la un concert cu ei. Sigur ca raman la stadiul de glume, caci iubitor de muzica asa aprig cum sunt, nu as accepta in ruptul capului ca un fan adevarat sa fie vaduvit de discografie sau bilet in favoarea mea, cel nerecunoscatoriu de valori eisidiistice. Deja am devenit imun la glume si glumitze. Pana la povestea cu AC/DC in Romania, powered by some fuckin’ israel motherfuckers. A se intelege (am ajuns sa ma disculp preventiv, mama ei de treaba) ca ma refer la fratii Sisterz, aia cu teapa, nu la poporul israelian vecin si prieten….

Cand s-a anuntat ca va avea loc concertul, nu e nevoie sa spun ce avalansa de glume s-a pornit. Ma rog, de regula fiind un tip rezonabil, am luat partea amuzanta si, desi devenisera redundante si insistente, n-am bagat si scos in stil 665.

Cand s-a anuntat ca de fapt e o teapa si se amana/anuleaza, glumele au continuat, din care mentionez una care chiar mi-a placut: nu o sa ma mai indoiesc niciodata de puterile tale =))  ac/dc nu mai vin in romania =)) by vave. Sigur, au fost si unele mai dure, dar n-are sens sa mai insist. Deja am renumele de AC/DC-hater foarte bine inradacinat…

Ceea ce vreau sa subliniez si la un mod foarte serios, caci daca nu v-ati prins, chiar se vrea un post serios, este faptul ca sunt alaturi de toti cei care sunt dezamagiti, frustrati si tristi (desi nu e sfarsitul lumii sau a murit cineva, dar nu mai insist) si mi se pare si mie un mare rahat.

Am trait-o pe pielea mea de suficient de multe ori ca sa nu-i inteleg. Iar pentru a combate trupa, trupetii (am mentionat ca slabi spre foarte, nu?), am la indemana mijloace mult mai eficiente cum ar fi sa nu ascult, sa nu cumpar merch, sa nu ma prezint la concerte, sa ii desfiintez civilizat si sa dau, in general, ignore la maxx.

Asa ca, pe asta cale va rog: am ras, am glumit, ne-am amuzat, dar gata. Va doresc sa va vina minunatia in concert, caci daca e sa fi si sincer, pe langa serios, mai repede stiu ca v-a venit mirobolanta trupa si apoi mai aud sporadic de ea, decat sa tot aud lamentari si mai ales glume si persiflari.

Ca final, intorcandu-ma totusi la muzica buna, anunt amatorii de frumos ca a iesit splendoarea de Karl Sanders – Saurian Exorcisms 2009. Dar chiar cei care n-au auzit de Karl Sanders si cu ce se ocupa el cand nu vocalizeaza si traforeaza la prea-excelenta trupa de brutal-death Nile (cea egyptian-mythology orriented), pe scurt e vorba de un side-project de muzica ambientala sustinuta de chitara rece si cu influente egiptene stravechi. Cautati sau contactati-ma, va asigur ca albumul asta ca si precedentul, Saurian Meditation 2004, sunt niste bijuterii.

Cu bine!

Nimicuri (continuare)

Cred ca am o problema si inca mare de tot si a naibii de deranjanta.

Reusesc invariabil sa nu ma tin de cuvant in anumite privinte. Imi pierd creditul, bruma de credit pe care o mai am.

Nu detaliez (inca) despre ce e vorba, insa am observat ca-s blestemat. De cate ori imi stabilesc un mod de a proceda, pe care-l anunt, de atatea ori o dau in bara. Altfel, imi iese. Dar ce smecherie rezolv, daca atunci cand promit ceva o pizdesc feroce. Sunt extrem de dezamagit de mine.

Am primit o leapsa simpatique de la vave dar cum sunt macinat de oboseala si raceala, n-am chef nici sa respir. Ma voi preocupa in viitor de treaba asta.

De fapt, cum scriam ultima oara, parca am intrat in anul mortii. Nu-mi mai prieste nimic, nu se mai leaga nimic, merge totu-n gol, pana si daca as vrea sa ma sinucid simt c-as rata )

Nimicuri

N-am spor la chestia asta, da’ nici ca-mi pasa… De fapt, imi pasa, nu? C-am ajuns aici iar…

Tampenie-n jur, cat cuprinde.

D-alea de urla presa, lasa ca-s destui sa comenteze.

D-alea de genu cine mai face o muie maiastra, sigur ca nu e cazul… Mai ales aci!

Albume noi? Sunt, dar cui ii pasa…

Ce mi-a mai trecut mie prin cap? E capul meu, nu zic nimic…

Ce m-a mai enervat recent? Trec sub tacere pe moment.

Deci, putinii mei cititori… veti fi chiar dezamagiti…

Cu bine!

Vreau la sanatoriu!

Chestiile mult asteptate, de obicei, au durata de viata mica spre minima. Inca o data mi se confirma acest aspect.

Mai exact, va reincepe epopeea “masina in service”. Sigur, incantator… Iar dispare masina, iar apare intr-o zi in care aproape am uitat ca am masina.

Mai concret, azi am avut accident. Din ciclul “cu barca pe Cismigiu” astazi ne-am dat cu betoniera. Mai concret, un masiv d-ala pe roti a decis ca pana lui, sunt mare, am cu ce, a facut o manevra inteligenta gen facem curba cu orice pret, dar fix cu orice pret. Indiferent ca asta inseamna doua portiere futute, aripile cu toate cele distruse, roata din fata stanga strivita, aproape…

Fara victime, desi fiutul meu s-a speriat ingrozitor. Misto e ca am stat multe ore la politie. Misto e ca soferul betonierei nu prea stia sa scrie si sa citeasca, chestie care a sporit timpii pierduti la politie. Misto este faptul ca in calitate de sot al soferitei am fost invitat afara din schema. Noroc ca ramasese PSP-ul pustiului la mine. Nenorc ca n-aveam FIFA 09 la mine…

Urmare? Petrecere de copii aproape ratata, aia de adulti anulata…

P.S. asa nu-mi doream sa-mi fac parte din viata mea azi si asa imi doream sa zac si sa dorm….