Din cate cunoasteti, pe 25 septembrie a avut loc o actiune hei-rupista, menita sa faca romanica mai curata. La propriu. Cum nu ma-ndoiesc ca toata lumea e la curent despre preambulul, desfasurarea si impresiile post-coitum, pardon, post-eveniment, nu insist nici eu. Eu unul, sunt impotriva acestui fel de demers, din oareshce motive. Unul ar fi ca sunt crescut si educat sa-mi arunc gunoaiele la gunoi, indiferent de efort. Uneori, pe-ale altora. Al doilea ar fi ca nu trebuie sa ne strangem sa facem asa ceva, e de ajuns ca oricand, in orice situatie, nu numai sa procedezi asa, dar sa atragi atentia celor care se abat. Al treilea e ca nu trebuie sa ma laud: iete ce fac eu. In fine, al patrulea ar fi ca am oroare de trebshoare d-astea activiste, mi-ajung 20 de ani locuiti pe vremurile altora. Si as mai putea invoca, da’ cred ca ajunge.

De ce sunt eu pe aici, totusi? Ca cele de mai sus nu necesitau atata efort, pesemne… Ei bine, intr-un anumit loc mi-am manifestat opinia, argumentata si mai luxos amanuntos ca mai sus si evident, au aparut si activistii. Si poate nu m-as fi obosit nici pentru asa ceva, daca nu as fi primit o replica ce pot spune ca include in ea toata esenta samponarii si clatirii de creier pe care tocmai o combateam.

Intr-o discutie cu… sa-i zicem x, acesta deranjat de pozitia mea (nu, nu zambeam scarbos si cu dejtu’ mijlociu ridicat), a incercat sa isi (ca nu doar mie, nu?) justifice mandru si pe alocuri, superior pozitia, in paralel atacandu-ma la sufletel, departamentul “Egoisme si altruisme”:

“Dar prefer unu care face un lucru bun si se da mare in locul unuia care nu face nimic (decat poate pentru el), si mai face si misto de cei care fac ceva.” Dupa cum ati realizat, eu eram “unuia”, care face pentru el (nu poate, ci foarte sigur, domnule x) si pac, pac si-un sut in coaie.

Stiu, e vremea care trage la somn, e vremile care trag la anomalii, de aceea n-o sa las aici postul, neincheiat, desi citind cu atentie, reiese intregul dramatism al situatiei (lui, lor, nu a mea…)

Pai draga domnule x, eu am zis ca ma-ndeletnicesc zilnic cu acest banal lucru: curat dupa mine, aruncat la gunoi, grija pentru locurile unde calc eu si altii. Sigur, n-o fac nici cu caramida-n pept, nici cu public, nici cu ideea de-a fi laudat si mangaiat pe cap. Sunt un egoist. Da, o fac pentru mine. Pai baaaaaaaaai, daca tu, in spiritul lui “sa facem, sa dregem, sa turma, sa zgomot, sa cutare, sa simtim, sa alea” ma faci egoist ca eu fac rahatul de lucru banal pentru mine, ar trebui sa ma iubesti, ca e unul care-ti mai usureaza viata colectiva exclusiv, nu sa ma persiflezi si sa-ncerci sa ma faci sa ma simt prost. Bai, prost sunt si ma simt pentru alte multe chestii, da’ pentru asta nu. Ca daca in elanul colectivist al lu matale, ai remarcat un lucru egoist, ei bine, cu totii la fel de egoisti ca mine, v-ati pierde obiectul muncii activiste ori vi l-ati schimba in maturatul desertului gobi de scaieti si de pus frunze-n copaci toamna.

Mi-e teama ca nu pot sa scot ceva mai inteligent pe final decat: hai siktirski! Dar compensez cu grimasa de mila-sila si un accent suierator tip mongol. E bine?

A avut loc concertul AC/DC, dupa cum bine stie mai toata lumea. Daca nu au aflat unii, problema lor. Nu asta-i subiectul, nu despre concert vreau sa vorbesc. Unu la mana, n-am fost, doi la mana, nu ma intereseaza, trei la mana, haite intregi de oameni au impanzit netul in toate formele lui de consemnari despre concert, asa ca fuga la ei.

In schimb o sa ma opresc asupra contestatarilor acestui concert din perspectiva crestina. Sunt convins ca multi stiu ca au circulat pe net zilele astea o puzderie de link-uri catre blogul unora care, de la o maniera de baba revoltata-scuipanda-n-san altoita pe-o gospodina-menopauzata si pe un falus de activist pcr la fel de tamp precum un furnicar pe asfalt, pana la chestiuni despicate in paispe cu simt de raspundere crestina, avand argumentatie si o aparenta logica si coerenta. Desi ca o paranteza, prima forma mi se pare prea imbeciloida sa n-o pun pe seama unei glume voit proaste, un soi de flame, daca vreti, caci altfel daca e serioasa, ma-ntreb de ce n-ar fi prostie de-a dreptul malefica prin virulenta ei, chestie nu? neplacuta lui doamne-doamne. Insa daca mania tip proletara a postatorilor din a doua categorie de articole impotriva unei manifestari cu nimic mai demonice decat o dorinta fierbinte a unui manelist “sa moara dusmanii mei” nu mi-e straina, comentariile sunt de-a dreptul halucinante.

Nu am sa dau link-uri cu trimitere la asa ceva din motive care pot fi intuite. Sau nu. Mi se zangane. Dar inca o data ma intreb: oare toti acesti cacanari chiar au senzatia ca au priceput ceva din crestinism? Oare toti acesti scuipatori in zdranga ce fac pe teologii second-hand (nu-i mai bag in discutie pe popii – termen generic – foarte vocali in a feri lumea de manifestarile satanice) chiar au senzatia ca stiu ce-i cu ei pe lumea asta? Oare toti acesti virulenti impotriva satanismului cunosc faptul ca prostia numita “satana” este o creatie de data recenta a iudaismului sec. II b.c., preluata si de crestini, tocmai sa faca ceea ce un parinte imbecil isi traumatizeaza copiii cu bau-bau? Oare toata cultura lor incepe si se termina cu o culegere de povestiri cvasi-religioase, facuta de-a lungul secolelor, omitandu-se exact lucrurile esentiale ale credintei? Oare aceeasi cultura facuta dogmatic le-a ecranat total mintile, incat sa tot foloseasca niste cai de bataie desueti, cum ar fi AC/DC, Alice Cooper sau alti fumati, cand exista o ditamai organizatie Youth against Christianity, ca sa nu mai aduc in discutie celebrele incendieri de biserici si profanari de monumente ?

Nu stiu… spuneam la inceput ca-s intre lehamite si sila si furie si altele. Pe buna dreptate, propavaduirea unor chestii putin si prost intelese si erijarea in personaje evlavioase, dar gata oricand cu mana pe manerul sabiei, imi apar ca o profunda ipocrizie impletita cu o prostie de joasa speta, uneori dublate de o rautate improprie pana si mainstream-ului crestinesc cu care-si umplu gura.

Nu combat. Am tot primit acele link-uri, poate asteptandu-se sa dau vreo replica, de orice soi: documentata, ironica, mitocaneasca sau furioasa. La fel cum m-am gandit sa abordez acest aspect. Dar nu, nu am ce discuta cu asa ceva, pe astfel de teme. In primul rand, orice as discuta, omuletii astia vor pune eticheta dupa modelul sovietic arhicunoscut: nu esti cu noi, esti impotriva noastra. Omitand doua lucruri: eu am fost in barca lor, pe de o parte, iar pe de alta parte, scopul initial (toleranta, iubirea, dorinta de apropiere si chiar indreptare) este estompat pana la extinctie de aceasta dorinta nefireasca de a eticheta, de a te dojeni, de a te pune la colt (chiar cu o aparenta blajinatate). In al doilea rand, eu nu sunt impotriva lor ca apartenenti ai unei dogme, eu sunt impotriva lor deoarece am avut la indemana aceleasi mijloace si unelte pentru a pricepe sau macar a incerca sa pricepem anumite aspecte CU PROPRIUL CAP. Nu ma pot razboi totusi cu oameni pe care ii consider nepregatiti si inchistati, daca stau sa ma gandesc, ar fi o infruntare inegala. Stiu, iata un motiv in plus sa fiu considerat arogant si etichetat. Iarasi mi se zangane.

Si povestea cu ipocrizia acestor ipochimene, nu se termina aici. Ei nu vor sa te lase, ei apar mereu semnalizand si facand pe vectorii morali. Si acum vreo 15 ani stateam de vorba cu un preot, un batran deosebit. Si deosebit de echilibrat, ceea ce pana la urma cred ca-i esenta harului. Si ma scuzam (eram in perioada habotniciei mele) ca urmeaza un program foarte incarcat tip job, facultate, sesiune, alea. Iar el mi-a raspuns: nu-ti face griji, stii unde gasesti biserica, stii unde sa vii cand ai nevoie, nu trebuie sa vii aici pentru ca TREBUIE sa vii, mai cu seama ca-l porti pe domnul in tine. Cand vii, esti binevenit si nu-ti face probleme, daca esti murdar, daca ai gresit, daca ai pacatuit. Niciodata nu mi-a impus ceva, nu mi-a impuiat capul cu prostii inutile si a vorbit simplu si direct. Niciodata nu m-a certat, niciodata nu mi-a reprosat. M-a determinat sa ma cert singur si sa iau singur masurile cuvenite. ASTA inteleg eu prin crestinism, nu balmajelile inculte ale unor inchipuiti sfinti si asanatori morali.

Sa va fie rusine, impostori ipocriti!!!

P.S. m-am decis sa am aceasta modalitate de exprimare; mi-e la indemana sa balacaresc si sa-njur, sa mistocaresc si sa ironizez, sa dezleg dulaii si sa fac spume la bot; azi, nu! mi-e prea sila…

Plecam de la birou la niste ore de seara, tip opt. De curand, firma si-a mutat sediul si noul sediu se afla, fata de centrul meu de interes, recte casa, la confluenta mai multor variante. Mai exact, sediul se petrece pe undeva pe la intersectia str. Eminescu cu Aurel Vlaicu. Ceva de genul, zona bd. Dacia, parc Ioanid, p-ta Spaniei, alea.

Cert este ca inca prospectez variante de acces spre mijloace de transport spre casa. Prospectiunile se finalizeaza mereu in p-ta Gemeni, unde e o statie de taxiuri.

Ei bine, aseara am pornit spre acea statie de taxiuri. Ma aflam eu pe o stradutza ce pica perpendicular pe Dacia, nu am retinut cum e botezata, dar daca vrea cineva, o sa fac efortul sa aflam. Si mergeam frumos, pe trotuar, ca un cetatean civilizat care ma aflu si ma exist. La un moment dat, am simtit nevoia sa fumez. Poate exagerez, nevoia, dar in orice caz, am decis eu ca trebuie sa fumez si fiind singur, nu m-a contrazis nimeni. M-am oprit sa ma scotocesc dupa pachet plus bricheta plus aprins tigara, chestie insumand la vreo 5-6 secunde si cand tocmai savuram primul fum, vad cu stupoare cum de pe un bloc s-a desprins o bucata de tencuiala destul de solida si ca grosime, si ca inaltime si a cazut fix in locul unde trebuia sa fiu, daca imi reprimam cheful de-a fuma sau nu aveam tigari sau ma decideam sa nu mai fumez sau… sau. Cert este ca bucatzoaia aia de tencuiala era suficienta sa imi asigure un bilet dus spre celebrul 666 sau daca d-zeu voia, cu cunoscutu-i simt al umorului, sa zac legumistic prin spitale, cvasi-mutilat. Avea aproape inaltimea mea si grosimea suficient de ingrijoratoare, cum e moda pe la blocurile mai vechi si mai neingrijite.

Uscarea gurii aproape instantaneu, tremuratul genunchilor, inima sa crape si vajaitul de tample au intrat in pretul biletului. Am apucat sa fac un semn din cap tip “rade-o” unuia care parcase masina chiar langa locul cu pricina, care inlemnise pe jumatate iesit din masina.

Concluzia zilei/serii: Fumatul NU MEREU poate cauza o moarte lenta si dureroasa.

Ma duc sa aprind o tigara.

P.S. cum faza in sine n-o mai pot imortaliza, promit sa aduc curand poze ale blocului cu pricina, aflat nu la prima dezgolire de tencuiala indecenta, imorala si mai ales periculoasa…

P.S.2: recitind, nu-mi dau seama de ce am fost asa serios… probabil ca sunt speriat, nu?

LE: strada se numeste Drobeta, iar imobilul e pe colt cu bd. Dacia. Curand, poze.

1. Prima mea leapsa primita de la Veutzu are ca subiect ceva cu morti si muzici. Ceea ce aparent ar fi on-topic pe acest blog Dar de fapt, e vorba de un “Parastas Playlist”. Acum sa fac niste precizari.

* Daca in realitate as avea ce face, imediat dupa ce crap, atunci avem o discutie. Adica, dragilor, io-te asa: ardeti-ma, puneti-mi playlistul ala, beti uischiul ala si vorbiti-ma frumos ca va ia mama naibii, iar mama naibii ar insemna sa ma duc pe capul lor si sa fac ca-n desenele alea penale cu Scooby-Doo, sa se cheme OTV-ul, sa-si ia aia muia ca nu mai e hoitul in care sa vare tzepusa. Si atunci as fi mofturos, ca la majoritatea petrecerilor mele, mereu ma freca cineva cu “pune-mi si mie aia, vreau si eu piesa aia” si e momentul sa inteleaga ca fara un sistem nervos de futut, nici viata lor nu va mai fi aceeasi.

* Daca, in schimb, as avea parte de viata de apoi tip ne-viata de apoi a ateistilor si altor programatori, mi-ar pasa? V-ar pasa? Baga si tu in loc de Slayer, un AC/DC, ca tot nu are ce sa ni se intample. Ar mai conta? Pe naiba!! Si atunci, de ce m-as mai stresa sa spun: “vreau sa fiu incinerat intr-o noapte cu luna plina si sa cante urmatoarele piese..” cand as fi aruncat intr-o groapa, cu un nene popa (c-asa vrea familia) care sa spuna c-am fost un om bun si alte alea.

In aceasta varianta, atunci, playlistul se va intitula “ascultam-ce-vrea-madularu-nost”. Si nu ma obosesc. Dar micul meu tertip esueaza la prima varianta, unde avem o problema. Adica, nimic din ce-am ascultat in timpul vietii nu ar fi neavenit. Imi plac doua chestii foarte mult si cred ca s-ar potrivi, desi eu agreez mai repede stilul dacic “sa bem si sa ne veselim, c-a plecat intr-un loc mai bun”. Astea doua ar fi:

1. Graveworm – Ceremonial Requiem

2.  Graveworm – Thorns Of Desolation

In rest, inapoi la libera alegere, dar respectand ce mi-a placut mie.

Altfel, pe bune, ati risca sau ar risca una bucata de bantuire cinstita si chiar altruista (pe motiv de “de ce sa fiu egoist si sa plec singur?”)?

2. Si-am ajuns la leapsa a doua, primita de la animaloo si hai s-o bulesc si pe asta.

Tristetea demersului ca animaloo imi cere un jupan, c-o aparitie sistematica. Nu stiu daca s-o pun pe seama unei vieti nefericite sau plina de experiente, dar nu am un jupan, ci mult mai multi. Nu stiu iarasi sa-mi dau seama daca totusi e ok, ca am scapat repede, dupa cateva putine faze, ca-mi aduc aminte de-o vesnica problema, discutata cu animaloo: “este inadmisibil si incredibil ce fel de oameni cunoastem”.

Totusi, o sa amintesc fara sa nominalizez, o serie de omuleti cu fapte si vorbe de seama.

# in frageda tinerete, ceea ce echivaleaza cu precambrianul, aveam un biet coleg de scoala (pe care daca as fi facut gradinita, l-as fi avut si acolo, presimt); bietul de el avea o problema: nu putea sa spuna conopida, asocia rapid cu conopizda; aceasta asociere i-a daunat multa vreme si pe plan personal (avea ma-sa un hobby cu mancarea de conopida, drept pentru care si-o lua des de la dumneaei), dar si pe plan educational (facand un soi de semi-internat, cu halit acolo, plus rarele ocazii de predat); cred ca e un model clasic de cum poti ajunge sa urasti ceea ce-ti place, din cauza asocierilor: azi ori uraste conopida, ori pizda; ar fi trist sa aud ca pe ambele;

# prin liceu l-am avut pe un coleg, mare, bine facut, dar cam atat; nu reusesc sa-mi aduc aminte de o imagine cu el, altfel decat c-o bucata de hartie lipita de haina de uniforma si pe care sa scrie diverse treburi deloc placute, de la “wc public, taxa 1 leu”, la “imi place sa fiu excentric: azi sug poola”; intr-o zi si-a luat-o un glumet, destul de rau si transant, dar cu toate ca nu prea mai indraznea nimeni sa-i prinda treburi pe spate, repet: nu-l vizualizez fara alea;

# in facultate, au fost mai multe personaje, de la personajul tip “salut, la ce avem azi examen?”, la personajul “bai, noi in ce an suntem, ultima oara cand eram treaz, eram in doi”; dar nici o faza nu o depaseste pe a studentului V. care la un examen a refuzat sa intre. de rusine. pentru ca nu citise materia decat de vreo 37 de ori;

# era sa uit de armata, dar acolo a predominat personajul colectiv taranul; cu singura faza, un cioban (la modul propriu), coborat din muntii banatului prima oara cu ocazia armatei, care era sa faca atac de panica atunci cand a vazut televizorul prima oara (mi s-a povestit ca si la tren n-a reactionat prea firesc); cumva era explicabil, fiind in preajma de ultimul congres al pcr, cu tov ceausescu protagonist; numai ca noi invatasem sa ne ascundem panica sub alte masti; tot el, ciobania-sa, la revolutie baga un glont pe teava, apoi la un minut, cu arma indreptata spre tot grupul, mai incearca sa bage unul “ca sa fie sigur”; noroc c-am fost atenti si am evitat o nenorocire; n-am reusit alta: sa-l convingem sa se sinucida; desi am de-a face acum cu cretini mult mai agresivi si periculosi;

# mai exista si alte personaje, de care fie nu-mi amintesc, fie nu am chef, dar simt ca aici exista material potential din plin.

Pentru ca-s cam gata, lenea mea a fost partial invinsa, am ajuns la final. Cine sa preia leapsa? Ma, sincer nici nu mai stiu cine mai calca pe aici, asa ca sa se serveasca cine doreste, cine mai pofteste.

Cum nu vreau sa mai insist pe aspectele astea, deoarce unui gentleman nu-i sta prea bine sa vorbeasca despre ce-a fost in trecut, cu osebire, in patul lor, sa vedem la ce vreau eu sa ma refer.

Femeia “aha, credeai c-ai scapat” nu poate fi identificata in mod rapid si corect, de aceea e nevoie de un timp ceva mai indelungat pentru a sumona trasatura caracteristica. La infatisare, nimic nu tradeaza aceasta trasatura. Poate fi o femeie frumoasa, urata, interesanta, cultivata, mai putin cultivata, direct proasta. Poate avea curul mare, mic, sa aiba tate, sa n-aiba, sa fie pitica, sa fie inalta. Scrie si vorbeste mult, putin, prost, degeaba, interesant. Se fute dumnezeieste, zace ca vaca, are inibitii, nu are. Ma, dar s-a inteles, sper. Infatisarea e atat de felurita, incat intri linistit in capcana despre care urmeaza sa vorbesc.

In timpul relatiei, caci caracteristica se raporteaza, spre deosebire de alte tipologii feminine, la momentul consumarii acesteia, din nou avem de-a face cu situatii normale. Te simti apreciat, laudat, chiar iubit, daca nu exagerez. Comunici in limbaj comun, ai chiar gusturi comune, de la muzici, la urat prostia. Cateodata, exista niste semne, de regula care atentioneaza ca sistemul nu-i foarte ok, dar in general, e vorba de stimuli externi. Colege, prietene ranchiunoase, oameni care ii vor raul, oameni care nu apreciaza suficient valoarea scumpei tale femei. Asisti la crize, la deprimari, sustii, daca simti ca nu existe sanse sa fii transformat in vinovat. Ma rog, simt ca pierd vremea, descriind o situatie absolut normala.

Dar nenorocirea incepe cand se sfarseste relatia. Personal, mi s-a intamplat si sa termin relatia in conditii mai mult decat ok, insa problema este ca deja n-are importanta daca ai terminat-o ok sau in sange. Caci acum incepe greul. Ilogicul. Absurdul.

Conditiile sunt clare: nu mai merge, punct, fiecare pe drumul sau, ca sa nu mai folosesc cuvinte urate cum ar fi “fiecare cu pizda ma-sii”. Si tu esti chiar decis sa iti vezi de viata ta, cu treburile tale. Atata tot, ca viata ta, cu treburile tale mai are prostul obicei sa se desfasoare in locuri in care dai de pizda. Dar cu atat mai mult, desi inca nu-ti blingane fatal vreo criza a ei, pe care s-o interpretezi cumva mai special, iti vezi de treaba ta.

Si dintr-o data, te trezesti cu ea la masa ta sau a prietenilor la care te afli parcat conjunctural. “Ti-am zis sa ma lasi in pace?”. Intr-un prim, dar si al doilea, precum si al treilea moment, devii stupefiat. Doar nici macar n-ai salutat-o. Asta sa fie? “Bine, dar sunt aici intamplator sau voit, dar n-am treaba cu tine?” Si urmeaza incredibilul: “Da, dar daca esti aici, ma sfidezi, ba te-ai uitat si spre mine”. Incerci sa clarifici situatia, desi incepe sa umble un gand prin tine: bai, dar problema nu e cu mine. Nu-i nimic. Trece. Se linistesc lucrurile. Aparent. Caci la un moment dat, discutand impreuna cu amicii tai si uitand (sau incercand sa uiti) de conflictul de mai devreme, te trezesti cu ea pe cap: “Nenorocitule, ce-ai cu mama?” Chiar asa? Ce-ai cu ma-sa? Ma-sa? Ce legatura are ma-sa cu… Stai, mai devreme la masa, discutai razand cu amicii despre o babeta, modelul de babeta care-i prevazuta cu vizorul usii la ochi si blindata de stirile blocului. “Pai stai, nu e vorba de maica-ta, daca tot te-ai bagat aiurea-n discutie, dupa ce ai spionat-o; e vorba de un model de babeta” “Si n-ai avut-o in vedere pe maica-mea, ce poti sa minti!” Si stai sa te gandesti… Parca nu tu ai inceput discutia. Deja e aiurea. Deja il auzi pe kafka-n colt, respirand usor. Interesant este ca prieteni de-ai tai, in acel trecut, prieteni comuni de-ai tai si ai ei, incearca sa intervina. “Stai ma fato, ca nu e vorba de maica-ta, nu e vorba de tine, nu s-a luat nimeni de tine, linisteste-te”. Cum de multe ori, aceeasi experienta bogata personala mi-a aratat ca-n creierul femeii o afirmatie are putere de negatie si invers, nu prea te mai mira cand ea pufneste: “Da, da, sunt si proasta sa cred, cand am vazut si-am auzit ce-am vazut si-am auzit”.

Te declari invins, ca nu intotdeauna desteptul cedeaza. Si te retragi. Si peste o vreme, treaba se repeta. In alt decor. Deja, prietenii tai au regresat in “haita ta”, uitand ea ca intr-o vreme vai ce ne mai distram si ce bine ne distram cu “adevaraciunile tale de prieteni”. Si deja nu mai e nici o surpriza cand din nou apare la masa ta maraind si scuipand venin. De ce? Ca te-ai uitat, nu te-ai uitat, ai zis, nu ai zis, ai aratat, nu ai aratat, in general, ca existi. N-are importanta.

Incerci sa te gandesti… oare e vorba de ceva… hmmmm, patologic? Dar daca vrea sa se impace? Dar nu, poate vrea doar sa fie in centrul atentiei tale, cine stie? Dar de ce nu poate fi, intr-o forma nice? Ar considera oare c-o iei de proasta? Dar daca ai incerca sa schimbi trei vorbe, s-o rezolva ceva? Si-n pana mea, deja nu mai stii ce trebuie facut. Ceva e clar: nu ti-a iesit din viata… nu-ti va iesi.

Mai tarziu, ajungi la mai grele. Te suna sa te ameninte sa n-o mai amintesti niciodata in vreo discutie de-a ta. Iti scrie despre cat de jignita s-a simtit de tine si haita/acolitii/nenorocitii tai de prieteni si cum stie ea ca-i vrei raul, ca n-o lasi sa castige vreun premiu la vreun concurs mai neinteresant decat o ploaie in noiembrie. Iti trimite prietene/cunostinte pe cap care te iau parinteste si prieteneste la unspe metri ca tu ai gresit nu se stie unde exact si cum, dar esti un ipocrit care a gresit. Incepi sa te simti bizar.

Dar nu, tot nu se termina, te trezesti ca esti admonestat, ca sa zicem ca o cheama diana si strada dianei din spatele pietii rosetti devine o posibila aluzie.

Bine, ideea e ca trebuie si putina diversificare, ba o da in plans, ba o da in injuraturi, ba o da in ultimatumuri, ba-ti apare in fata rece si rea precum craiasa zapezilor, ba te ameninta cu politia, ba ca te ameninta cu prietenii ei, eventual de alta nationalitate. Ba iar te suna, ba rade de barbatia ta, ba te ameninta, ba pica in suferinte aprige. Ba n-o lasi in pace si o hartuiesti. De fapt, asta cu hartuiala devine cam leit-motiv. Si cu ipocrizia. Si cu tovarasii tai. Cu toate ca… forget it, uneori ajungi sa ii dai dreptate, cu toate ca… cois, E FIX INVERS

WTF?! Trebuie sa te muti pe inelul lui Saturn, dar nu poti trai foarte mult linistit, cine stie cu ce misiune spatiala apare “din intamplare” si acolo.

Cum se scapa din asa ceva, o sa fie poate intrebarea unora… Pai nu stiu, fiind pizde, la un sut in tampla si un pumn in muie nu m-am dedat, desi sincer sa fiu, luasem in calcul asa ceva. Cu vorba buna, e exclus. Cel putin in cazurile intalnite de mine. Atunci? Atunci, simpla aparitie a unor noi victime, reprezinta cea mai buna solutie. Un rasuflat usurat (desi atentie, poate recidiva uneori, in forme si mai acute) si un gand pios pentru nefericiti.

Totusi, care e scopul acestui post? Bai, unul destul de nefericit. Pana de curand credeam ca-i vorba de o treaba exclusiv feminina. Mai nou, am mari indoieli. Bine, nici n-am facut investigatii tip “stabilire efectiva de sex”, ca mi se pare mai important sa fie investigat capul, nu pizda.Dar oricum, anumite chestii solide incep sa se clatine. In episdodul urmator care sunt sigur ca va veni la cerere voi spune si care-s alea si unde se clatina.

Azi, Alianta Civica a Romilor. Foarte pompos denumita. Cuvantul ala “civica” m-a dus pervers cu gandul la o schema tip se ia omul rom si romul om, mai concret tiganul si i se explica frumos: mancatzash, daca furi, nu e ok, nu ca te leaga astia, ci nu e principial ok. Daca scuipi samantza pe strada, nu e ca te amendeaza comunitaru’, ci faci mizerie, care mizerie inseamna boli, chestii, alea. Si tot asa. La fel de pervers m-a dus cu gandul ca atunci cand raman singuri in sala, pentru ca interlocutorii s-au dus la ciordit si scuipat seminte pe strada, se gandesc in putina lor minte ca mai si pleaca dupa ei, pe teren, sa-i reabiliteze social. Bullshit.
Pot sa jur ca in afara de situatia cand vreo televiziune ramane in pana de idei si se gandeste sa-i vada pe astia la treaba, astia n-au calcat deloc in tiganie, in casa vreunui garoi.
Cand colo, ce sa vezi? Stau la televizor. Statul la televizor stie toata lumea ca dauneaza sanatatii, in special celei psihice. Si stand ei la televizor, au descoperit o chestie pe care, daca eu n-as fi fost atentionat, o ignoram complet. Si pot sa jur ca si un miliard de tigani pe langa mine.

http://cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/alianta-civica-a-romilor-din-romania-cere-cna-sa-interzica-noul-clip-al-lui-smiley-si-cheloo-vezi-aici-din-ce-motiv-96425.html

“White and Proud 14″
Lasand la o parte faptul ca ce mortii lor vor toti astia, sa-mi fie rusine ca-s alb? stateam sa ma gandesc la o ipostaza. Se uita tase la tricoul ala. Tase este un tigan simpatic si istet, care locuieste pe strada unde am locuit eu pana de curand. Si este istet si nativ si dobandit, ca sa zic asa, in sensul ca a facut parte din putinii tigani carora le-a placut cartea. Si nu numai aia de joc. Cum ziceam, se uita tase la tricoul ala si se albeste la fata. Deodata isi da seama ce grozavie se ascunde. Simte ca e in pericol. Inclusiv ai lui. Simte miros de benzina, are viziuni cu cearceafuri si capete tuguiate. Deodata realizeaza ca albul care poarta tricoul este un dusman crunt, care mimeaza ca e indiferent si pe treaba lui, abia asteapta sa-i sfarame capul.
Realizez ca este o aberatie fara seaman. Ca el, de fapt, ar rade si-ar zice: marfa tricoul, mo… cat ai dat pe el? de fapt, hai ca-mi zici la o bere.

Eu nu am treaba nici cu neneii aia de canta, nici cu cancanul, sa fim intelesi. Aia canta, daca-i aud intamplator, mi-e egal, cancanul exista si daca nu-mi arunc ochii pe el.

Dar Alianta Civica a Romilor papa bani. Care parte din bani, vin si de la mine. Asa am ajuns sa sponsorizez problemele existentiale ale unor cretini, care nici macar nu realizeaza tampeniile elucubrate: “promovarea mesajelor care incită la violenţă şi ură rasială aduc atingere minorităţilor Roma şi Evreieşti sş reprezintă o încălcare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”

Abia din momentul asta imi vine boala pe niste ciori. Si nu, nici pe tase, nici pe ai lui, nici pe ceilalti. Ci fix pe ciorile astea imbecile si retarde. Si corelativ, ca sa se vada ca nu-s partinitor, pe albii cretini care au permis ca asa ceva sa existe. Ca le e rusine ca-s albi.

Vom trai si vom vedea, au zis sinucigasul si orbul…

Azi voiam sa scriu ceva, ca plm, fu Madonnissima pan zona si vad ca ie trendu’ cu parerile pa bloage, iar io nu vreau sa fiu special, lua-v-as trendu’ la tranta…

Dar cand imi adunam puterile risipite pan scaunul de birou si in jurul sau, uite ca animaloo, adica acest distins domn, imi propune sa lecturez prin citire ultimele ineptii de geniu adunate in ultimul sau post. De geniu, fireste.

La cele scrise de el AICI nu pot sa mai adaug nimic. Ba da, pot… pai ce pula mea….

Enjoy! Cat despre impresiile si fitzele mele, pardon, numai impresii, de la concertul tarfei mondiale, cat de curand, da’ nu acum. Am obosit si ca am scris atat si-am pus un link… pfoai, ce plm

Adevarul ca mizeria bagata sistematic sub covorul imens si latzos al BOR, trebuie sa fie cumva asanata si ar trebui sa se obisnuiasca fetzele bisericesti sa traiasca in realitatea faptului ca nu sunt stat in stat. Sincer insa, daca e sa ma intrebe cineva, o sa raspund placid ca o sa fie un mare fas in acest caz. Si-n altele. Nu de alta, dar in parnaie nu se intra asa usor, de la un anumit standing sau de la o anumita functie in sus. Dar nu asta e miezul postarii mele.

Citind intai titlul articolului, apoi si articolul in sine, am inceput sa visez cu ochii deschisi. Trafic de influenta? For satan’s sake, yesssss. Cate prostii indruga preotimea, cate promit, cat aburesc si asigura ca ne intermediaza un loc mai caldut la dreapta barbosului, numai sa ingane prostimea tot soiul de imbecilitati, sa traiasca in spaimele pacatelor mult prea exacerbate in ochiul vigilent al bisericii? Inselaciune? Daaaaaaaaaaa… Sigur, as putea deschide o discutie pe marginea infractiunii, ca jurist ce ma aflu, dar cred ca va duce mintea sa identificati treaba cu inselaciunea. Abuz in serviciu contra intereselor publice? Fireste. Numai de vreo 2.000 de ani. Cel putin.

Ei da, atunci cand se va instrumenta de pe astfel de pozitii un proces intentat preotimii, in general si-n particular, o sa am o satisfactie. Deocamdata, la faze de genul Teodosie sau la popi partzari si pedofili, am doar confirmari.

Iar ca piosii credinciosi ce poate vor citi cu spume la gura aceste randuri sa aiba o minora satisfactie totusi, sa nu plece de aici doar cu acru-n gura, sa ne rugam: Doamne, ajuta-ne sa reusim sa ne intoarcem fata de la mincinosii astia, catre Tine. E mai bine asa? Nu-mi pasa, oricum.

Pace voua, ca razboiul mi-l pastrez mie…

LE: pentru cine e curios, titlul e inspirat din titlul unei piese Deicide… da, acei Deicide care au mari probleme cu religia crestina

A, cum care Mary? Solista Tristania, Mariangela “Mary” Demurtas. Sicilianca, bre… Aia de care spune tot poporu’ de la Artmania ca a supt, muzical vorbind (sucks, adica), dar a infierbantat imaginatia masculilor din public. Posibil si femelelor, dar n-am la ora asta informatii in acest sens bisexual sau de-a dreptul lesbian.

Acuma ce sa spun, io care nu ma omor dupa blonde, dar brunetele imi infrumuseteaza viata (inclusiv erotica), fata-i di grande. Nimic de spus. Broscutza ar merge fututa ca-n povesti: 3 zile si 3 nopti. Numa ca n-am futat-o din cauza de absenta de la fata locului si, in general, se pare ca frecventam locuri cu sanse 0 de ciocnire.

Ce-ati spus? Ca de unde stiu ca s-ar fute cu mine? Pai e simplu mah, din ce-am aflat, ea s-ar fi futut cu oricine, la Sibiu. Si faptul ca n-a stat din pula-n pula toata durata stationarii in Sibiu, se datoreaza diferitelor cauze, 100% imputabile masculilor in cauza. Cum ar fi: n-aveam unde, bah, nu puteam sa-i las in carciuma pe restul, eram prea beat, eram prea treaz, eram in pana de inspiratie samd.

O sa va intrebati de ce mi-ar placea de-o femeie asa usoara, care s-ar fi culcat cu cel putin 4-5 masculi dintre prietenii mei (mi se face rau cand ma gandesc ca s-ar fi futut si cu prietenii altora). O sa va raspund ca mi-as fi inecat tristetea intr-o sticla de Jameson si as fi reflectat beat muci la soarta mea de futac intre alti futaci ai lu’ Mary. Dar o faceam macar cu ooelele vidate, cu slobozul facand pa-pa de la mine, ducandu-se intr-o lume mai buna.

Chiar, daca as fi fost la Sibiu, as fi iertat-o de un futut cinstit? Nu de alta, poate nu mi-ar fi placut, dar bai, laudatul in fata prietenilor = priceless… Caci da, daca ei, pretenii, cred ca le-a crescut bara de mana, numai ca “era s-o fut, dar….” va-nchipuiti dragii mei (sau ai altora) cum ar fi aratat daca o faceau.

P.S. draga Mary, daca ai citit (sunt convins c-ai facut-o, totusi) cele de mai sus, afla de la mine ca nu te-am desconsiderat deloc, ramai febletea mea… si da, vrei s-o facem?

LE: iete fata de fata: http://sp9.fotologs.net/photo/57/20/115/gothicbands/1192898506_f.jpg